Cadrilaterul, pământ Rromanes(c)!

Da, ati citit bine titlul. Nu am devenit insa prea nationalist. Acest articol nu abordeaza problema teritoriului tarisoarei noastre.

Am avut ocazia la acest sfarsit de saptamana sa revad Bulgaria. M-am urcat in autocar si dupa vreo 6 ore pe sosele balcanice, am debarcat la Nisipurile de Aur. Ultima vizita facuta vecinei noastre de la sud a fost acum vreo 12 ani. Nu pot spune cate s-au schimbat pentru ca nu am stat sa analizez asta prea bine. Nici nu o sa va plictisesc acum cu comparatii, analize comerciale si cromatice sau gustative intre ce inseamna turism autohton si ce inseamna turism. In cateva cuvinte doar, ei fac turism, noi ne prefacem.

Pentru cei care nu stiu, Cadrilaterul a fost candva teritoriu romanesc. Adica acolo s-a vorbit limba noastra, s-a folosit leul ca moneda si ora exacta se dadea de la Bucuresti. M-am mirat putin ca in fata hotelului erau numai masini cu numere de RO. Am crezut initial ca asta se intampla pentru ca sunt multe masini in Bucuresti cu numere de BG, dar m-am inselat. Cu transhumanta cu tot, s-a dus ciobanasul mioritic peste granita si a avut mare grija sa nu cumva sa isi uite obiceiurile acasa. Poza de mai jos, facuta cu telefonul de la fereastra, arata cum romanii s-au gandit ca si la vecinii de peste Dunare se poate parca in fata semnului pe care scrie ca se ridica masina.

Dupa cum spuneam si in titlul articolului, Cardilaterul, sau cel putin zona litorala a teritoriului, a redevenit pamant romanesc. In multe locuri se accepta lei (RON) ca moneda, aproape la orice local se vorbeste limba romana si comportamentul localnicilor incepe sa se romanizeze... intr-un sens negativ, evident. Cu exceptia legislatiei bulgare si a elementelor administrative, te simti exact ca in Romania.

Si aici intervine problema principala. De ce sa mai mergi pe litoralul bulgaresc? Eu am fugit de litoralul autohton pentru a scapa de gloatele de nesimtiti si nespalati. De cativa ani imi petrec prin tari civilizate vacantele cu costuri mai mici decat in Romanica si cu sanse foarte slabe de a intalni romani. Atunci cand ii intalnesc, sunt educati (in cea mai mare parte) si e chiar o placere sa stai de vorba cu ei. In fostul teritoriu romanesc si actuala colonie rromanes, Cadrilater, lucrurile stau altfel insa. Daca esti la "all inclusive", nu trebuie sa te miri cand 5 persoane din fata termina o tava cu omleta. Eu nici nu stiam ca o farfurie poate sa suporte atata omleta! Evident ca in prima zi nu se atinge mai nimeni de omleta. Aceasta e sub forma de jumari si daca nu arata a clatita/placinta, rromanesul nu stie ce e aia.

Partea cea mai "haioasa" a fost la plecare. Mare imbulzeala mare la "reception" (cica asa se numea). Dupa 10 minute de stat la coada, romanul care nu a vazut o coada in viata lui, a inceput sa comenteze (e cat se poate de real citatul): "Nu inteleg dom'le ce face astea. Ce tot vorbeste la telefon?! Citeste prin alea, ia cheia, scrie. Ce dureaza asa de mult si nu ne da doar buletinu'?".

Am avut norocul sa prind o zi superba la Balcic. La prima vedere as fi spus ca Regina Maria ar fi fost mandra ca dupa 70 de ani se vorbeste din nou romana acolo. Dupa 30 de minute am realizat insa ca s-ar intoarce in mormant saraca (m-as duce pana la Curtea de Arges sa verific). Limba vorbita era un fel de rromanes si vorbitorii nu prea aratau a romani.

E bine totusi ca nu se afla Cadrilaterul sub administrarea Bucurestiului. Hotelierii fac turism si reusesc sa te faca sa uiti ca esti inconjurat de miorite; pardon, mioritici. Daca mai adaugi la asta si o companie de calitate, poti uita de lumea din jur. Te poti bucura de servicii, de preturi si de ambianta si poti sa petreci cateva zile frumoase ignorand gloata aflata in transhumanta.