Intre ani, in orasul dintre doua lumi!

Dupa ce am sarbatorit de 28 de ori trecerea anilor in sanul familiei sau inconjurat de (multi!) prieteni si amici, m-am hotarat ca pentru ultima aniversare a zilei mele de nastere cu prefixul “2”, sa incep sa ma acomodez cu batranetea si sa serbez in liniste si pace! Spre deliciul iubitei mele, am acceptat cu mare placere sa fiu rapit si dus intr-o locatie secreta. Asa se face ca pe 17 Iunie mi-am asezat trupul meu inca tanar si viguros pe scaunul din dreapta al masinii si am pornit la drum!

Ca orice calatorie memorabilia care trebuie sa inceapa cu multa aventura, la iesirea din Ploiesti am fost trasi pe dreapta de un agent de circulatie foarte vigilent. Ne-a informat foarte politicos ca pe vestitul si modernul DN1, am depasit viteza legala si “ne-a prins” radarul cu 88 km/h! O viteza fantastica pentru secolul al XXI-lea, asa ca trebuie sa platim amenda. M-am gandit ca nu e mare problema, limita e de 70km/h si se incadreaza pe undeva pe la minim. Organul legii ne-a informat insa ca NU este atat de simplu pentru ca radarul ne-a depistat cu viteza relativista (a se citi mai rapid decat warp 1!) intr-o zona in care exista o trecere de pietoni si pentru 10m e o limita de 50km/h. Drept urmare, amenda e de 400 RON si vreo 6 puncte de penalizare. Iubita mea soferita s-a cam incruntat, dar m-am gandit ca nu are sens sa ne stricam sfarsitul de saptamana, asa ca am zis “OK” si domnul politist s-a dus la masina sa scrie amenda.

S-a intors dupa cateva minute si ne-a anuntat ca “ne-a ajutat” trecand o zona de 70 km/h si o a platim amenda minima. Drept urmare i-am multumit si noi cu un zambet de Vlaicu si ne-am vazut de drum. La intoarcere ne-am uitat atent la zona cu pricina si nu exista nici o limitare de viteza de 50 km/h… dar ce sa ii faci?! Cu salarii si sporuri taiate, ma supara cei aproximativ 60 de lei care au ajuns la stat, nu “zambetul” oferit organului legii.

Drumul a fost foarte liber si placut in continuare. Se vede imediat ca nu mai dispun oamenii de bani de aruncat pe “mini vacante” de weekend la munte (chiar asa, de unde vine prostia asta cu “mini vacanta” de weekend? Ori e vacanta, ori e weekend. Nu o sa imi bat capul acum, poate alta data). Odata trecuti de Brasov, mi-am cam dat seama ca destinatia surpriza este Sighisoara si m-am bucurat foarte mult! Impatimit de istorie si cu patimi profunde pentru tot ce este medieval, combinat cu faptul ca nu mai vazusem Sighisoara de 15 ani (sau cam asa ceva), nu ma puteam gandi la o destinatie mai potrivita pentru a sarbatori ziua de nastere.

Ora 00:00 ne-a prins intr-o parcare in apropiere de Sighisoara, unde ne-am oprit sa desfacem o sticla de sampanie (din care nu a baut soferita!) si sa imi primesc un foarte dulce sarut de “La Multi Ani”. In jur de ora 01:00 am intrat in Sighisoara si m-a intampinat o priveliste de vis. Toata cetatea era luminata cu foarte mult bun gust si pentru cateva momente am simtit ca sunt in Praga sau intr-un oras bavarez, nu in Romanica-Miorica noastra de zi cu zi. Spre surprinderea mea, se poate intra cu masina in cetate, pentru 15 lei/zi si am reusit sa parcam in fata pensiunii.

Pensiune este insa putin spus! E vorba de o casa medievala, monument UNESCO, asa cum sunt mai toate cladirile din cetate. Pentru mai multe detalii si o reclama (din partea mea) pe care o merita din plin, puteti vedea despre ce este vorba:  http://cazare-cetatea-sighisoara.ro/ . Pensiunea are doar 3 camere si noi am stat in cea de la parter care vine la pachet si cu o curte interioara (dupa cum se poate vedea in poze). Este decorata cu FOARTE multa inspiratie artistica si are un aspect autentic. Nu are sens sa ii mai fac reclama, mergeti sa va convingeti.

Cetatea in sine este superba! Aproape toate cladirile au fost restaurate pastrand aspectul medieval. Strazile impecabil de curate si cu o iluminare perfecta sunt printre locurile in care mi-a facut cea mai mare placere sa ma plimb. Preturile sunt cu aproximativ 50% mai ieftine decat in Bucuresti cand vine vorba de mancare si bautura si biletele de acces la muzee au preturi de bun simt. Nu pot sa va dau sfaturi daca vreti sa vizitati. Tot ce conteaza este sa va cazati in cetate, sa stiti ca dupa ora 20:00 e greu sa mai gasesti restaurante deschise (dar se gaseste cate o pizza), si sa luati la picior fiecare straduta. Pe scurt, am avut parte de combinatia perfecta intre odihna, obiective de vizitat si putin divertisment.

Duminica am ajuns in “Praid” si am vizitat salina la invitatia unui prieten. Despre asta nu voi mai scrie insa, va spun doar ca merita drumul daca ajungeti aproape de Sovata sau la Sighisoara si va sfatuiesc sa descoperiti singuri. Drumul de intoarcere in Bucuresti a fost foarte interesant. De la Sovata pana la Brasov am condus constant sub un front de furtuna si fara sa exagerez, pe langa ploaia torentiala, am avut parte de un spectacol cu cel putin 2-3 fulgere in fiecare minut, pentru doua ore!

Ajunsi in Bucuresti pe seara, am avut parte de o foarte mare surpriza prin a 2-a jumatate a cadoului meu. Despre acel cadou insa, in urmatorul articol!